Considerente generale

Legea 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie (Legea 220/2008) a suferit până în prezent 12 modificări – ultima modificare fiind urmare a intrării în vigoare a Legii 184/2018.

Începând cu anul 2008, legiuitorul a introdus modificări diverse prin intermediul a 7 ordonanțe (simple și de urgență) și a 5 legi.

Prin intermediul modificărilor recente, a apărut un nou participant la piața de energie electrică – prosumatorul.

Urmărind reglementarea curentă din Legea 220/2008 ne întrebăm: de ce este reglementat prosumatorul în Legea 220/2008 și de ce nu beneficiază acesta de o reglementare distinctă?

Cine este prosumatorul?

Legea 220/2008 definește prosumatorul ca fiind clientul final care deține instalații de producere a energiei electrice, inclusiv în cogenerare, a cărui activitate nu este producerea energiei electrice, care consumă și care poate stoca și vinde energia electrică din surse regenerabile (...)[1].

Aparent, legiuitorul, prin introducerea noțiunii de prosumator în Legea 220/2008, a dorit să scoată din sfera legii vechea prevedere ce avea în vedere producătorii mici de energie din surse regenerabile – sub 1MW pe centrală sau 2 MW pe centrală în cazul cogenerării de înaltă eficientă din biomasă. În privința acestora din urmă, vechea prevedere menționa că vor beneficia de proceduri simplificate de licențiere, iar energia produsă de aceștia va beneficia de un preț reglementat cunoscut în domeniu ca tarif feed-in. Din păcate, prevederile referitoare la micii producători nu au fost niciodată puse în aplicare.

Analizând cele două reglementări, se poate observa cu ușurință că noțiunea de prosumator este diferită de cea avută în vedere inițial care se referea la micii producători. Așadar, dacă prevederile referitoare la susținerea micilor producători își aveau locul în contextul general al Legii 220/2008 nu putem reține același lucru pentru prosumatori, care sunt definiți ca și clienți finali în noua reglementare.

În opinia noastră însă, cel mai important punct de diferențiere este legat tocmai de tariful energiei electrice vândute. La micii producători urma să avem un feed-in pe când la prosumatori tariful este legat de prețul ponderat anual de pe PZU – o alegere nefericită din punctul nostru de vedere pe care o vom detalia mai jos.

Ce reprezintă schema suport și cum se aplică aceasta prosumatorului?

Sistemul de promovare este definit de Legea 220/2008 ca fiind orice instrument, schemă sau mecanism, care promovează utilizarea energiei din surse regenerabile prin reducerea costurilor acestei energii, prin creşterea preţului la care aceasta poate fi vândută sau prin mărirea, prin intermediul unor obligaţii referitoare la energia regenerabilă sau în alt mod, a cantităţii achiziţionate de acest tip de energie; aceasta include, dar nu se limitează la sistemul de promovare prin certificate verzi, ajutoare pentru investiţii, scutiri sau reduceri de impozite, rambursări de taxe, scheme de promovare privind obligaţia de cumpărare a energiei din surse regenerabile.

Deși prosumatorul poate fi orice persoană juridică sau fizică, este de reținut că doar o parte dintre prosumatori s-ar încadra pe facilitățile cuprinse în Legea 220/2008.

Așadar, pentru a beneficia de înlesnirile prevăzute în Legea 220/2008, prosumatorii trebuie să dețină facilități de producere a energiei electrice din surse regenerabile cu puteri instalate de cel mult 27 kW pe loc de consum și să fie persoane fizice pentru a beneficia suplimentar de facilități privind obligația de înregistrare și neplata obligațiilor fiscale.

Cu alte cuvinte, prosumatorii care nu sunt persoane fizice vor fi nevoiți să se înregistreze și nu vor beneficia de facilități fiscale, chiar dacă au puteri instalate de cel mult 27 kW pe loc de consum. Având în vedere că nu există încă un cadru simplificat pentru înregistrarea micilor producători, este greu de crezut că acești prosumatori vor fi motivați să instaleze facilități mici de producție.

Cum pot prosumatorii vinde energia electrică produsă?

Legea instituie o obligație furnizorilor de energie electrică ce au contracte încheiate cu prosumatorii, la solicitarea acestora din urmă, să achiziționeze energia electrică în surplus, la prețul mediu ponderat înregistrat pe PZU în anul anterior.

După părerea noastră, alegerea prețului mediu ponderat pe PZU din anul anterior ca referință este nefericită, deoarece acest preț este variabil și nu întotdeauna în favoarea prosumatorilor.

Dacă ne uităm la prețul mediu ponderat al PZU din 2016 – 154 RON/MWh, acesta este mai mic cu 44,85% față de prețul mediu ponderat al PZU din 2017 – 227,69 RON/MWh. Așadar, în cazul ipotetic în care un prosumator vindea in anul 2017 energia electrică surplus, aceasta era cumpărată de furnizori la un preț sub cel la care prosumatorul o putea vinde liber. În acest context, nu înțelegem unde este avantajul pentru prosumator.

Cu o referință ca cea cuprinsă acum în lege putem avea situații în care fie prosumatorul pierde si furnizorul este subvenționat fie invers. Nu există o predictibilitate pentru nicio parte, așa cum ar fi fost în cazul unui tarif feed-in pentru micii producători.

În lipsa unor prevederi simplificate prin care să se permită tuturor prosumatorilor să vândă la prețul pieței, prosumatorii vor fi descurajați. De notat că până și producătorii acreditați pot vinde la prețul pieței, deși beneficiază suplimentar și de certificate verzi. Așadar, în anumite condiții foarte probabile, prosumatorii par chiar defavorizați în comparație cu alți participanți la piață.

Care este perioada de valabilitate a schemei suport?

Legea 220/2008 cuprinde perioade de aplicabilitate a schemei suport, fără a face diferențiere între prosumatori și alți producători de energie electrică din surse regenerabile.

De exemplu, pentru tehnologiile beneficiare a schemei suport, se prevede o perioadă de 15 ani care în cazul certificatelor verzi se aplică de la data emiterii primei decizii de acreditare.

În cazul prosumatorilor persoane fizice, care nu au nicio obligație de înregistrare, nu este clar de când începe să curgă acest termen. Mai mult, nu este foarte clar dacă toți prosumatorii intră pe schema de suport din Legea 220/2008 a căror prevederi îi privesc în măsură covârșitoare pe producătorii de energie electrică ce beneficiază de certificate verzi.

Concluzii

Deși considerăm că este benefică o reglementare ce va permite clienților finali să-și instaleze capacități de producere a energiei electrice, în egală măsură, credem că trebuie acordată mai multă atenție viitorilor prosumatori.

Așadar, deoarece Legea 220/2008 a fost creată cu un alt scop, introducerea prosumatorilor în cadrul acesteia poate produce confuzii majore. De aceea, o reglementare separată ar fi fost mai utilă în locul prezentei abordări unde au fost înlocuiți micii producători ce urmau să beneficieze de un tarif feed-in cu prosumatorii.

Prin introducerea prosumatorilor in Legea 220/2008 se creează interferențe nedorite cu sistemul inițial care avea în vedere susținerea deopotrivă a micilor și marilor producători. Din nefericire, legiuitorul a întârziat extrem de mult definirea unor proceduri clare pentru producătorii mici, iar acum aceștia sunt înlocuiți cu prosumatorii care reprezintă o altă categorie față de cea avută în vedere inițial.

Sperăm ca reglementările viitoare ce vor veni să completeze și să clarifice procedurile de urmat vor avea menirea să clarifice situația și să reprezinte un ajutor efectiv pentru prosumatori.

Publishing date: 20.09.2018